MI, MUZSIKUS LELKEK…

Primadone, bonvivani, maeștri de dans și mulți alți din lumea colorată a teatrului povestesc flirtând și exagerând, indignați moderat de stagiunea care va începe în ziua următoare. Ei se ceartă, se jinduiesc, plâng și se petrec sub supravegherea înțelegătore și „omniprezentă” a directorului. El este singurul erou care nu primește aplauze, dar fără de care nu ar putea fi realizate frumoasele spectacole uneori reprezentând dulcea lume a poveștilor, alteori realitatea cumplită și totodată catarctică. Șlagerele deja cunoscute  spectatorilor renasc prin instrumentația făcută de Incze G. Katalin și Kondrát Csaba. Dansurile elocvente pregătite de coregrafa Jakab Melinda se întregesc cu textul plin de umor și suspans al dramaturgului Demény Péter. Decorurile Parcului Central și Operei Maghiare vor fi înfățișate de decorul lui Venczel Attila, costumele fiind creațiile artistului plastic Starmüller Katalin.